Mi-a fost atat de dor de tine ca am uitat sa traiesc
Zilele treceau pe langa mine ca umbrele pe pereti .iar noptile ma inghiteau cu intunericul lor dens .Cafeaua dimnetii avea gust de cenusa ,iar lumina parea doar o iluzie palida .Strazile orasului altadata pline de viata ,erau acum un labirint fara iesire .Oamenii treceau pe langa mine ca niste siluete neclare ,iar glasurile lor se pierdeau in vuietul unui vant neincetat .Nu mai stiu cand am inceput sa te caut in fiecare colt al camerei ,in fiecare soapta a vantului de afara ,in fiecare licarire a luminii de pe tavan .Amintirea ta era singura mea companie ,un ecou care ma bantuia ,o umbra care refuza sa dispara .Mi- a fost atat de dor de tine ca am uitat sa mananc ,sa rad,sa sper .Am uitat sa ma privesc in oglinda ,sa ma imbratisez pe mine insami .M-am pierdut in cautarea unei reveniri imposibile ,in dorinta unei imbratisari care nu mai venea.Dar intr-o zi ,printre lacrimi si oboseala am auzit o voce slaba ,abia o soapta ."Te rog ,traieste pentru mine .Nu sunt pierduta ...